Capitolul 3.Adevaruri scoase la iveala

Adevaruri scoase la iveala

Dpdv Bella

Intaiul pas pe care il faci intr-o casa straina te infioara.Neprietenos raspunde ecoul si umbra ta ce se zugraveste stranie pe pereti.Viata statornicita are tainele ei,imbatranitul disc al soarelui ce apare si dainuieste anumite ceasuri la ferestre,luminand tot astfel lucrurile,le da o slefuire,un lustru cu care ochii se deprinde si fara de care nu pot fi veseli.

Cunosteam aceasta casa,mai fusesem aici,dar acum era acoperita  cu panze de paianjen,iar totul era intunecat,nu mai era la fel ca inainte.Vroiam ca totul sa fie ca atunci,vedeam niste umbre care se miscau prin casa si deodata totul a devenit frumos:Edward canta la pian cantecul meu de leagan,Esmee si Carlisle  stateau pe canapea urmarindu-l,Alice si Jasper se priveau in ochi cu dragoste iar Emmett si Rosalie stateau la baza scariilor imbratisati.Totul era perfect pana cand am aparut eu si totul a devenit din nou mohorat iar totul incepu din nou sa dispara.

Tot ce imi aminteam era ca unul dintre muncitori gasise o cutie sub dusumea si atat,nimic nu imi mai aminteam.Cand m-am trezit eram intinsa la mine in pat,cand am deschis ochii creierul meu a inceput sa functioneze

Edward…poze..cutie…Elise.Cand am ridicat capul de pe perna,Elise era in dreapta mea cu pozele in mana.

-Mama te-ai trezit!Esti bine? Ma intreba ea ingrijorata

-Da,El sunt bine!Am zis eu ridicandu-ma la acelasi nivel cu ea

-Presupun ca el e Edward?imi zise ea dandu-mi pozele

-Da!Am zis eu cu lacrimi in ochi.

Era asa cum mi-l aminteam

-Cred ca am dreptul sa stiu adevarul nu-I asa?Zise Elise cu o voce grava

Niciodata nu o vazusem asa de suparata

-Da!am zis eu lasand capul in jos

-El este tatal meu?

-Nu,pe tatal tau il cheama David!

-Unde este el,a murit?

-Nu,cand a aflat ca sunt insarcinata ma parasit!

Am observat cu coada ochiului cum lasa capul in jos

-Imi pare rau Elise,imi pare rau ca nu ti-am zis inainte,dar nici pt mine  nu a fost usor!

-Te intelg mami,el nu este tatal meu,este doar un las care fuge de responsabilitati.Da sa schimbam subiectul acesta neplacut,cine e Edward pana la urma?

-Edward?Inca imi este greu sa vorbesc despre el,chiar daca au trecut 30 de ani de atunci!

-30?zise Elise socata

-Da!

-L-ai iubit atat de mult?

-Da si inca il mai iubesc!am zis eu atingand usor poza

-Ce s-a intamplat?

-M-a parasait,nu ma iubea asa cum pretindea,nu mi-am dat seama ca ma mintea,era foarte priceput la asta!

-Mama nimeni nu poate sa minta asa de bine!

-El poate,e mai special!

-Special?Ce are puteri supranaturale?Superman,Flash,Batman,Omul paianjen?

Atunci ma inceput sa rad,mi-am adus aminte ca toti acei super eroi il credeam si eu la inceput

-Ce e asa de amuzant?

-Asa i-am zis si eu,iar el ma ironizat!Am zis eu zambind

-Hmmmm pai stai sa ma gandesc..se putea transorma si semana cu tipul albastru din Avatar?

-Elise?

-Ok,doar am zis nu am dat cu parul!

-Daca iti spun ce era probabil o sa ma internezi la un ospiciu !

-Hai mama ce Dumnezeului putea sa fie:vampir?varcolac?fantoma?Chestile astae nu exista  deci…spune-mi ce era!

Ma uitam la ea socata,era mai inteligenta decat credeam eu

-Prima varianta!am zis eu uitandu-ma la ea

-Ce?

-Vampir,Edward era vampir!

Elise incepu sa rada dar eu ma uitam serioasa la ea.Dupa aceea zambetul ii pierii.

-Vorbesti serios?ma intreba ea serioasa.dar chestiile astea nu exista sunt doar mituri!

-Asa am crezut si eu !am zis eu sarcastica

-Uite-te la poza si zi-mi ce vezi!

Elise lua poza si se uita la ea atenta

-Are o culoare ciudata trebuie sa recunosc,cam gri!zise ea seroiasa in timp ce eu am inceput sa rad

-Altceva?

-Ochii,ochii lui sunt aurii!poarta lentile?

-Nu sunt asa pt ca e vegetarian!

-Mananaca tofu?

-Animale in loc de oameni !

-Aha,tofu sa inteleg!zise ea uitandu-se la poza

Dupa ce Elise ma crezu ca Edward si familia lui sunt vampiri,i-am putut povestii tot ce se petrecuse intre noi,toata povestea noastra de dragoste!

-Ce frumos,ma rog mai putin partea cu plecatul!zise Elise cascand

-Dute la culcare,mai vorbim maine!

-Ok!noapte buna mami!

-Noapte buna ingeras!

Eram fericita ca in sfarsit nu mai existau secrete intre mine si Elise

M-am dus la baie si ma uitam in oglinda,nu ma schimbasem asa de mult,doar imbatranisem.Mi-am dat cu mana prin par  si atunci am observat multe fire moarte care stateau agatate de degetele mele.

-Ce se inatmpla?Mi-am zis eu dandu-mi inca o data cu mana prin par.Mai multe fire  cazura odata cu lacrimiile mele.Stiam ce inseamna asta,de mai multe luni ma simteam rau dar nu prea am dat importanta,dar acum stiam si de ce ma simteam asa nu trebiua sa ma duc la un doctor sa stiu ce am.Aveam cancer,dar trebuia sa lupt cu el .

                                            ***

-Imi pare rau doamna Swa,dar cancerul  este in ultimul stagiu,chimioterapia nu va va ajuta!imi zise medicul

Am simtit cum lacrimiile imi inundara obrajii.Ce voi face?Cum ii voi spune lui Elise ca voi muri?

                                         ***

-Mama spune-mi ce Dumnezeului se intampla cu tine?De ce iti cade parul?Am gasit o groaza aruncat la gunoi!esti bine?

-Elise a…am cancer in ultimul stagiu!

-Nu,asta nu se poate intampla,e o alarma falsa,te vei face bine nu-I asa?

-Elise asculta-ma,promite-mi ca atunci cand eu nu voi mai fi ,vei avea grija de tine!

-Mama tu nu o sa mori,vei trai.Nu-mi pasa,ma duc sa-l caut pe Edward  si o sa-l oblig sa te transforme!

-Elise ce tot vorbesti?

-Nu te voi lasa sa mori!

-Elise pana o sa-l aduci tu,eu o s afiu deja moarta.Ramai cu mine fa-mi bucuria de a muri cu chipul tau in fata atunci cand ochii mi-I se vor inchide!

-Mama!zise ea  cu lacrimi in ochi

-Promite-mi ca nu vei face nimic necugetat!

-Iti..iti promit!

Imi era asa de greu sa plec si sa o las singura pe Elise ,speram ca se va descurca si fara mine dar inainte  sa plec trebuia sa fac ceva,trebuia sa-mi cer iertare in fata Cullen-ilor ca am aparut in viata lor si am distrus-o.Le voi scrie ,stiam ca nu vor gasii acum scrisoriile,poate se vor intoarce peste 50 de ani  in Forks si atunci le vor gasi.Trebuia sa o rog pe Elise sa le duca in casa lor  si sa le puna undeva ca ei sa le gaseasca.Speram doar sa mai am timp sa le mai pot scrie.